Jandarmeria, ca aparat represiv dotat cu nesimtire

Cele 12 zile de protest neintrerupt din Capitala si din intreaga tara au adus in discutie, pe langa multe altele, institutia Jandarmeriei, folosita mai nou ca aparat represiv in toata regula. Mai mult, sefii baietilor cu “pulane” si scuturi sunt dotati cu o nesimtire crasa, pe care orice politician ar fi invidios.

A devenit deja traditional ca, dupa fiecare seara de protest, reprezntantii jandarmilor, doi purtatori de cuvant – unul la nivel national si altul la nivelul Bucurestiului – alaturi de un batranel usor naiv, colonelul Aurel Moise, seful Directiei Ordine si Siguranta Publica, apar in fata zecilor de jurnalisti prezentand cifre seci intr-un limbaj de lemn demn de anii ’50, incercand sa demonstreze ca isi merita salariile.

De cateva zile insa, site-urile de socializare s-au unplut cu povestile celor care au fost agresati si abuzati de jandarmi. Mai intai, au fost marturiile, pentru ca ulterior sa apara materiale video filmate pe ascuns in care apar “oamenii legii” lovind si umilind cetateni liberi ai Romaniei care, foarte probabil, le platesc salariile.

Cei trei reprezentanti ai acestei institutii, chestionati de jurnalisti cu privire la declansarea unor anchete interne pentru aflarea indivizilor care se fac vinovati de abuzuri si, eventual, darea acestora pe mana justitiei, au avut raspunsuri de o nesimtire naucitoare, semn evident al faptului ca se actioneaza in bloc si ca aceste masuri represive nu sunt rodul unor minti bolnave strecurate, cine stie cum, in randul fortelor de ordine, ci chiar politica implementata de la varf.

Astfel, in prima faza am fost anuntati, public, ca Jandarmeria nu considera necesara o ancheta interna. Atat. Nu conta ca oamenii ajungeau la spital mai mult din cauza folosirii necorespunzatoare a “pulanului”, cat a bolovanilor aruncati de ult-hulitii “huligani”, reprezentantii institutiei au inchis ochii si pace. Apoi, in faza a doua, raspunsul s-a mai nuantat, cei care considera ca au fost abuzati fiind invitati sa depuna plangeri si reclamatii si abia apoi, poate-poate, sa demareze vreo ancheta. A urmat si cea de-a treia faza, in care reprezentantii Jandarmeriei au ajuns sa refuze pur si simplu sa raspunda la aceste intrebari.

S-a intamplat miercuri seara, atunci cand locotenentul Georgian Enache, purtator de cuvant al Jandarmeriei Bucuresti, a plecat de la microfonul unui post TV in momentul in care reporterul l-a intrebat cum poate sa depuna plangere un om aflat in spital cu piciorul zdrobit dupa o ciomageala “ca la carte”.

<b>Cum gasim vinovatii?</b>

Cea mai mare problema, cea care genereaza practic abuzurile din partea jandarmilor, este ca acestia, desi legea ii obliga, nu poarta niciun fel de elemente de identificare! Ei actioneaza cu cagule pe fata, complet echipati si, evident, ca nu raspund cererilor de legitimare. Asta desi legea 550/2004, dupa care functioneaza institutia in sine, sustine ca “in exercitarea atributiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Romane este obligat sa isi faca cunoscuta calitatea si sa prezinte insigna sau legitimatia de serviciu, dupa caz, cu exceptia situatiilor in care rezultatul interventiei sau siguranta ulterioara a acestuia ar fi periclitata.”

In cazul in care ar fi respectat legea, abuzurile ar fi fost pedepsite individual. Cetatenii care ar fi fost agresati s-ar fi dus pur si simplu la politie sau parchet si ar fi spus ca “jandarmul popescu” sau ca “jandarmul cu numarul 323″, in cazul in care ar fi prea mult ca ei sa isi afiseze numele, m-a agresat in cutare fel. Daca ar fi existat si poze sau imegini video, respectivii ar fi fost pedepsiti individual si simteam ca traim in democratie.

In realitate, acesti baieti se prevaleaza de faptul ca actioneaza in grup si, practic, fara identitate, dedandu-se la abuzuri dintre cele mai grosolane. Iar faptul ca, la varf, se considera ca aceste actiuni nu merita luate in considerare inseamna ca abuzul este politica institutionala in cadrul Jandarmeriei.